Cererea de insolvență depusă cu întârziere: de când răspund penal ca administrator?

Aici se află greutatea practică. § 15a Abs. 1 Satz 1 InsO cere cererea fără întârziere culpabilă. Termenele maxime din teza 2 aveți voie să le folosiți pe deplin numai atâta vreme cât se desfășoară strădanii serioase și cu perspectivă de redresare.

La fel de important este punctul de legătură. Termenul începe la ivirea incapacității de plată sau a supraîndatorării, nu la constatarea lor și nu în ziua în care un consilier vă atrage atenția asupra acestui lucru. Cine începe să socotească abia atunci când bănuiala este deja veche de săptămâni poate să fi depășit demult termenul, fără să bage de seamă.

Obligate să depună cererea sunt, potrivit § 15a Abs. 1 Satz 1 InsO, membrii organului de reprezentare și lichidatorii, la GmbH așadar Geschäftsführer (administratorul), iar la societatea pe acțiuni directoratul. Potrivit § 15a Abs. 1 Satz 3 InsO, același lucru se aplică reprezentanților legali ai asociaților împuterniciți să reprezinte, la o societate de persoane cu capacitate juridică la care niciun asociat care răspunde personal nu este o persoană fizică; aceasta privește îndeosebi GmbH und Co. KG.

Cu deosebire trebuie luat în seamă § 15a Abs. 3 InsO. În cazul Führungslosigkeit (lipsa unei conduceri) a unei GmbH, este obligat să depună cererea și fiecare asociat, iar la o societate pe acțiuni sau la o cooperativă fiecare membru al consiliului de supraveghere. O demisie din funcția de administrator nu încheie, așadar, în mod necesar problema, ci o poate muta.

Această obligație nu se aplică însă necondiționat. Dispoziția se încheie cu o rezervă: ea nu apasă asupra persoanelor numite dacă acestea nu au cunoștință despre incapacitatea de plată și despre supraîndatorare ori despre lipsa conducerii. Cine ar putea fi vizat ca asociat sau ca membru al consiliului de supraveghere ar trebui de aceea să consemneze când a aflat și ce a aflat.

Se pedepsește, potrivit § 15a Abs. 4 InsO, cel care nu depune cererea de deschidere sau nu o depune la timp (numărul 1) ori cel care nu o depune în mod corect (numărul 2). La al doilea număr stă în lege o îngrădire care se trece ușor cu vederea: potrivit § 15a Abs. 6 InsO, fapta se pedepsește în acest caz numai dacă cererea de deschidere a fost respinsă ca inadmisibilă printr-o hotărâre rămasă definitivă. O cerere cu greșeli nu duce, așadar, la răspundere penală numai fiindcă are greșeli.

O procedură de insolvență scoate registrele pe masă. De aceea, întârzierea cererii de insolvență stă rareori singură.

§ 283 StGB, bancruta, prevede închisoarea de până la cinci ani sau amenda penală pentru anumite fapte săvârșite în stare de supraîndatorare ori în caz de incapacitate de plată iminentă sau ivită. § 283 Abs. 2 StGB cuprinde fapta celui care, printr-o asemenea acțiune, pricinuiește abia el supraîndatorarea sau incapacitatea de plată. Sunt cuprinse și variantele din culpă și din ușurință: § 283 Abs. 4 und Abs. 5 StGB prevăd pentru acestea închisoarea de până la doi ani sau amenda penală. Hotărâtor este § 283 Abs. 6 StGB: fapta se pedepsește numai dacă autorul și-a încetat plățile ori dacă asupra patrimoniului său s-a deschis procedura de insolvență sau dacă cererea de deschidere a fost respinsă pentru lipsa masei.

În cazuri deosebit de grave, limitele sunt, potrivit § 283a StGB, de la șase luni până la zece ani; legea numește ca exemple tipice fapta săvârșită din lăcomie de câștig și aducerea cu bună știință a multor persoane în primejdia de a pierde valori patrimoniale încredințate ori în nevoie economică.

§ 283b StGB privește încălcarea obligației de a ține evidența contabilă, cu închisoare de până la doi ani sau cu amendă penală, iar în caz de culpă, în anumite cazuri, până la un an. § 283c StGB cuprinde favorizarea unui creditor, adică preferarea unui singur creditor cunoscând incapacitatea de plată, de asemenea cu până la doi ani sau cu amendă penală. § 283d Abs. 1 StGB privește favorizarea debitorului, cu până la cinci ani sau cu amendă penală, iar în cazuri deosebit de grave, potrivit § 283d Abs. 3 StGB, de la șase luni până la zece ani. Pentru §§ 283b und 283c StGB se aplică în mod corespunzător condiția din § 283 Abs. 6 StGB.

Alte două acuzații stau în mod obișnuit alături în discuție. Prima este § 266a Abs. 1 StGB, reținerea contribuțiilor de asigurări sociale ale salariaților; dispoziția prevede închisoare de până la cinci ani sau amendă penală, iar în cazuri deosebit de grave, potrivit § 266a Abs. 4 StGB, șase luni până la zece ani. Ea cuprinde totodată, în § 266a Abs. 6 StGB, o cale proprie spre înlăturarea pedepsei, iar aceasta nu atârnă numai de plată. Angajatorul trebuie să comunice în scris organului de încasare, cel mai târziu la data scadenței sau neîntârziat după aceea, cuantumul contribuțiilor reținute și să arate de ce plata în termen nu este cu putință, deși s-a străduit în mod serios să o facă. Abia atunci când există această comunicare, iar contribuțiile sunt apoi achitate ulterior înăuntrul termenului potrivit stabilit de organul de încasare, autorul nu se pedepsește în această privință. O simplă plată ulterioară nu este suficientă pentru aceasta. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite în cazul dumneavoastră trebuie verificat în amănunt și nu este ceva ce se poate rezolva în treacăt.

Se adaugă § 370 AO, evaziunea fiscală, cu închisoare de până la cinci ani sau cu amendă penală, iar în cazuri deosebit de grave, potrivit § 370 Abs. 3 AO, cu șase luni până la zece ani.