Încheierea procedurii în schimbul unei sume de bani potrivit § 153a StPO: ce înseamnă acordul

§ 153a StPO funcționează numai cu acord. Parchetul are nevoie de el, iar instanța trebuie de asemenea să își dea acordul. Persoana acuzată dă astfel o declarație care conduce procedura într-o anumită direcție: ea se încheie, dar nu se încheie cu o achitare.

Tocmai în aceasta stă cântărirea. Cine acceptă o încheiere a procedurii în schimbul unei sume de bani cumpără siguranța procedurală. Cine refuză păstrează deschisă posibilitatea unei achitări și acceptă în schimb ca acțiunea publică să fie pusă în mișcare. Care parte cântărește mai greu depinde de materialul probator, de acuzație, de urmările profesionale și de propria putere de a suporta procedura. Un răspuns general la aceasta nu există.

Parchetul stabilește un termen pentru îndeplinire. El este, potrivit § 153a Abs. 1 StPO, în cazurile prevăzute în Satz 2 numerele 1 până la 3, 5 și 7, de cel mult șase luni, iar în cazurile prevăzute în Satz 2 numerele 4, 6 și 8, de cel mult un an. Termenul poate fi prelungit ulterior o singură dată cu trei luni.

Termenul este punctul cel mai important în practică. Încheierea provizorie devine definitivă abia atunci când obligația este îndeplinită. Cine virează suma prea târziu sau în contul greșit riscă să vadă procedura mergând mai departe. Dovezile de plată ar trebui păstrate.

Această frază este motivul pentru care acordul trebuie bine cântărit.

O încheiere a procedurii nu este o condamnare. În Bundeszentralregister, registrul central federal al condamnărilor, se înscriu potrivit § 4 BZRG hotărârile definitive prin care o instanță a aplicat o pedeapsă sau a dispus una dintre celelalte urmări arătate acolo. O încheiere potrivit § 153a StPO nu face parte dintre acestea. Cine se întreabă cum se răsfrânge aceasta asupra Führungszeugnis găsește amănuntele în ghidul nostru despre momentul în care aveți antecedente penale; dreptul de a vă declara fără condamnări se supune § 53 Abs. 1 Nr. 1 BZRG.

O încheiere a procedurii nu este însă nici o achitare. Cazul rămâne în dosarul parchetului. Pentru anumite categorii profesionale, pentru procedurile disciplinare de breaslă, pentru verificările de fiabilitate și pentru chestiunile de drept al străinilor, această deosebire poate fi considerabilă. Cine lucrează într-un asemenea domeniu sau urmărește obținerea cetățeniei ori a unui titlu de ședere ar trebui să lămurească urmările înainte de a-și da acordul, nu după.

Aici se află o eroare răspândită. Potrivit § 467 Abs. 1 StPO, la achitare, la neînceperea judecății sau la încheierea procedurii, cheltuielile bugetului de stat și cheltuielile necesare ale persoanei trimise în judecată rămân în sarcina bugetului de stat. Pentru încheierea potrivit § 153a StPO se aplică însă o excepție expresă în sens contrar: potrivit § 467 Abs. 5 StPO, cheltuielile necesare ale persoanei trimise în judecată nu se pun în sarcina bugetului de stat dacă procedura se încheie definitiv după o încheiere provizorie prealabilă potrivit § 153a StPO.

Și pentru încheierile lăsate la aprecierea instanței se aplică o limitare: dacă instanța încheie procedura în temeiul unei norme care îi îngăduie aceasta după aprecierea sa, ea poate, potrivit § 467 Abs. 4 StPO, să nu pună cheltuielile necesare ale persoanei trimise în judecată în sarcina bugetului de stat.

Practic aceasta înseamnă: cine își dă acordul la o încheiere în schimbul unei sume de bani suportă, pe lângă suma impusă, de regulă și propriile cheltuieli de apărare. Hotărârea privind cheltuielile trebuie luată, potrivit § 464 Abs. 1 und Abs. 2 StPO, în hotărârea care încheie procedura; împotriva ei este admisibilă, potrivit § 464 Abs. 3 StPO, sofortige Beschwerde, contestația imediată. Cât costă o apărare explicăm separat la onorarii.