Nötigung în traficul rutier: ce pedeapsă riscați la mersul lipit și la frânarea bruscă

Legea arată o limită, nu un rezultat. Alături de limita de bază a § 240 Abs. 1 StGB, § 240 Abs. 4 StGB prevede pentru cazurile deosebit de grave pedeapsa privativă de libertate de la șase luni până la cinci ani. Cele două exemple de regulă pe care legea le arată acolo privesc constrângerea unei femei însărcinate la întreruperea sarcinii și folosirea abuzivă a poziției de Amtsträger, adică de persoană care exercită o funcție publică. Pentru cauzele din circulația rutieră ele nu intră în discuție, potrivit textului lor.

Alături de pedeapsă poate cântări mai greu ceea ce stă lângă ea: un Fahrverbot, adică o interdicție temporară de a conduce, retragerea Fahrerlaubnis, înscrieri în registrul de aptitudine pentru conducere. Despre aceasta, mai jos.

Straßenverkehrs-Ordnung, regulamentul german al circulației rutiere, cere prevedere necurmată și grijă unul față de celălalt (§ 1 Abs. 1 StVO) și oprește păgubirea, punerea în primejdie ori stânjenirea sau supărarea altora mai mult decât nu se poate ocoli (§ 1 Abs. 2 StVO). Distanța față de vehiculul din față trebuie să fie de regulă atât de mare încât să se poată opri în spatele acestuia și atunci când el frânează pe neașteptate; cine merge în față nu are voie să frâneze puternic fără un motiv de neînlăturat (§ 4 Abs. 1 StVO). Pentru depășire se aplică regulile § 5 StVO.

Călcările acestor dispoziții sunt mai întâi Ordnungswidrigkeiten. § 49 Abs. 1 StVO lămurește acest lucru în mod expres, între altele la numărul 1 pentru § 1 Abs. 2 StVO, la numărul 4 pentru distanța potrivit § 4 StVO și la numărul 5 pentru depășirea potrivit § 5 StVO. Sancționarea se supune § 24 Abs. 1 StVG; în aceste cazuri este cu putință o Geldbuße, adică o amendă din afara pedepselor penale, de până la două mii de euro (§ 24 Abs. 3 Nr. 5 StVG).

Dacă lucrurile rămân la o procedură privind amenda administrativă sau dacă se poartă o procedură penală atârnă de felul în care Staatsanwaltschaft, adică parchetul, apreciază întâmplarea, îndeosebi chestiunea intenției. Această apreciere se sprijină pe dosar, pe datele arătate de cel care a făcut plângerea și, în măsura în care există, pe înregistrări. Ea nu este stabilită după o plângere.

Două noțiuni trebuie despărțite. Führerschein este documentul, Fahrerlaubnis este dreptul. Se retrage Fahrerlaubnis.

Încă în procedura aflată în curs, judecătorul poate retrage provizoriu Fahrerlaubnis, dacă există temeiuri stăruitoare pentru presupunerea că ea va fi retrasă (§ 111a Abs. 1 Satz 1 StPO). La sfârșit, instanța retrage Fahrerlaubnis dacă din faptă rezultă că persoana condamnată nu este potrivită pentru conducerea autovehiculelor (§ 69 Abs. 1 Satz 1 StGB). Fahrerlaubnis se stinge odată cu rămânerea definitivă a hotărârii (§ 69 Abs. 3 Satz 1 StGB), iar instanța stabilește o Sperre, adică o perioadă de interdicție pentru eliberarea unei noi Fahrerlaubnis, de la șase luni până la cinci ani (§ 69a Abs. 1 Satz 1 StGB).

Un punct din aceasta se trece ușor cu vederea. § 69 Abs. 2 StGB cuprinde o listă de fapte la care autorul este de socotit de regulă nepotrivit. Sunt arătate acolo punerea în primejdie a circulației rutiere potrivit § 315c StGB (numărul 1), întrecerea cu autovehicule oprită de lege potrivit § 315d StGB (numărul 1a), conducerea în stare de ebrietate potrivit § 316 StGB (numărul 2), îndepărtarea neîngăduită de la locul accidentului potrivit § 142 StGB, în condițiile arătate acolo (numărul 3), și Vollrausch, adică starea de beție deplină, potrivit § 323a StGB, în măsura în care se raportează la una dintre aceste fapte (numărul 4). Nötigung potrivit § 240 StGB și atingerea primejdioasă potrivit § 315b StGB nu se află în această listă. Aceasta nu înseamnă că Fahrerlaubnis ar fi acolo în afara primejdiei, fiindcă § 69 Abs. 1 Satz 1 StGB se aplică fără legătură cu lista. Înseamnă că presupunerea de regulă nu lucrează și că instanța trebuie să întemeieze lipsa de potrivire chiar din faptă.

Dacă Fahrerlaubnis rămâne, intră în discuție un Fahrverbot de la o lună până la șase luni (§ 44 Abs. 1 Satz 1 StGB).

De la ce distanță este mersul lipit o Nötigung? Legea nu arată nicio distanță. § 4 Abs. 1 StVO cere o distanță care îngăduie oprirea și la o frânare pe neașteptate a celui din față. Dacă o purtare trebuie apreciată, peste aceasta, ca Nötigung se supune § 240 Abs. 1 StGB și cântăririi din § 240 Abs. 2 StGB.

Se pedepsește semnalul cu farurile? Legea nu arată semnalul cu farurile ca un conținut de infracțiune de sine stătător. § 5 Abs. 5 StVO îngăduie, în afara localităților, vestirea depășirii prin scurte semnale sonore sau luminoase și oprește la aceasta orbirea celor care vin din față. Dacă un semnal cu farurile trebuie apreciat în cazul concret ca amenințare cu un rău simțitor este o chestiune a § 240 StGB și nu poate primi un răspuns general.

Am frânat fiindcă cineva se ținea lipit în spatele meu. Mi se poate aduce aceasta ca acuzație? Acest lucru este cu putință. § 4 Abs. 1 Satz 2 StVO stabilește că cine merge în față nu are voie să frâneze puternic fără un motiv de neînlăturat. După desfășurare, intră în discuție § 240 StGB sau § 315b StGB. În asemenea cazuri se poate face plângere de amândouă părțile; atunci amândouă părțile sunt persoane acuzate.

Pierd Fahrerlaubnis după o condamnare pentru Nötigung? O urmare care se produce de la sine legea nu prevede. § 240 StGB nu se află în lista § 69 Abs. 2 StGB. Retragerea cere ca din faptă să rezulte lipsa de potrivire (§ 69 Abs. 1 Satz 1 StGB). Dacă lucrurile stau astfel hotărăște instanța.