Pedeapsa cu suspendare în Germania: condiții, obligații și revocare

Pedeapsa se pronunță și rămâne. Doar executarea ei stă pe loc pe durata termenului de încercare. § 56 Abs. 4 StGB precizează că suspendarea executării nu poate fi limitată la o parte a pedepsei. Suspendarea fie se aplică întregii pedepse, fie deloc.

§ 56 Abs. 2 StGB cere, pentru pedepsele privative de libertate de peste un an și până la doi ani, în plus, împrejurări deosebite, care rezultă din aprecierea de ansamblu a faptei și a personalității persoanei condamnate. Iar § 56 Abs. 3 StGB cuprinde o oprire în sens invers: la o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin șase luni, executarea nu se suspendă dacă apărarea ordinii de drept o cere.

Mărimea pedepsei însăși se stabilește potrivit § 46 StGB. Temeiul este vinovăția; de cântărit sunt, între altele, motivele, felul săvârșirii, urmările faptei, antecedentele, precum și purtarea după faptă.

Acești doi termeni sunt amestecați în vorbirea curentă, deși au scopuri diferite.

Auflagen, obligațiile impuse, servesc potrivit § 56b Abs. 1 StGB la repararea nedreptății săvârșite. § 56b Abs. 2 StGB numește patru posibilități: repararea, pe cât posibil, a pagubei produse prin faptă, plata unei sume de bani în favoarea unei instituții de utilitate publică, prestarea altor munci de utilitate publică sau plata unei sume de bani în favoarea bugetului de stat. Ultimele trei obligații instanța ar trebui să le dispună numai în măsura în care îndeplinirea lor nu împiedică repararea pagubei.

Weisungen, îndrumările, au un alt scop. Instanța le dă potrivit § 56c Abs. 1 StGB dacă persoana condamnată are nevoie de acest ajutor pentru a nu mai săvârși infracțiuni. § 56c Abs. 2 StGB numește, între altele, dispoziții privind locul de ședere, formarea profesională, munca sau timpul liber, obligații de prezentare la instanță ori la un alt organ, interdicții de contact, precum și îndrumarea de a urma un tratament.

§ 56f Abs. 1 StGB numește trei motive de revocare. Instanța revocă suspendarea executării dacă persoana condamnată săvârșește în termenul de încercare o infracțiune și arată astfel că așteptarea pe care s-a întemeiat suspendarea nu s-a împlinit; dacă încalcă în mod grosolan sau stăruitor îndrumările ori se sustrage în mod stăruitor supravegherii și îndrumării și dă astfel motiv de temere că va săvârși din nou infracțiuni; sau dacă încalcă în mod grosolan ori stăruitor obligațiile impuse.

Contează două cuvinte: grosolan sau stăruitor. Un singur termen pierdut este altceva decât neprezentarea timp de luni de zile. Cine nu poate plăti o sumă impusă nu ar trebui să lase lucrurile să treneze, ci să înștiințeze instanța sau persoana însărcinată cu supravegherea înainte de împlinirea termenului.

§ 56f Abs. 2 StGB prevede în mod expres alternative. Instanța nu revocă dacă este suficient să dispună alte obligații sau îndrumări, în special să pună persoana condamnată sub supravegherea unui Bewährungshelfer, ori să prelungească termenul de încercare sau termenul de supraveghere. În cazul prelungirii, termenul de încercare nu are voie să fie prelungit cu mai mult de jumătate din termenul de încercare stabilit inițial. Ce se întâmplă cu prestațiile deja efectuate reglementează § 56f Abs. 3 StGB în doi pași. Restituite nu sunt. Dacă instanța revocă suspendarea executării, ea le poate însă scădea din pedeapsă, și anume prestațiile făcute pentru îndeplinirea obligațiilor potrivit § 56b Abs. 2 Satz 1 Nr. 2 bis 4 StGB: plata către o instituție de utilitate publică, alte munci de utilitate publică și plata către bugetul de stat. Pentru repararea pagubei potrivit numărului 1, legea nu prevede această scădere.

Dacă instanța nu revocă suspendarea executării, ea iartă pedeapsa după împlinirea termenului de încercare (§ 56g Abs. 1 StGB). Iertarea nu este definitiv de neatacat: potrivit § 56g Abs. 2 StGB, instanța poate revoca iertarea pedepsei dacă persoana condamnată este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin șase luni pentru o infracțiune intenționată săvârșită în termenul de încercare. Această hotărâre este legată de alte termene, care se află chiar în normă.

Cum lucrează o apărare având în vedere urmările juridice ale unei condamnări și ce rol joacă în acest cadru stabilirea pedepsei descriem pe pagina noastră cu domeniile de activitate.

Pentru minori și pentru tinerii adulți se aplică norme proprii din legea privind instanțele pentru minori. Ele nu fac obiectul acestui text.