Declarație contra declarație în procesul penal german: ce contează atunci

Această situație probatorie apare în multe proceduri, nu numai la infracțiunile sexuale. Ea este la fel de tipică la vătămarea corporală după o ceartă fără martori, la insultă, la amenințare sau la acuzații din mediul familial.

Comun acestor cazuri este că instanța trebuie să își formeze convingerea în esență din ceea ce se spune în ședința de judecată. Cu atât mai multă greutate capătă împrejurările de margine: desfășurarea în timp, spusele anterioare în fața poliției, șirurile de mesaje, documentele medicale.

Dacă dovedirea unei fapte se întemeiază pe percepția unei persoane, aceasta trebuie audiată, potrivit § 250 Satz 1 StPO, în ședința de judecată. Potrivit Satz 2, audierea nu are voie să fie înlocuită prin citirea unui proces-verbal al unei audieri anterioare sau a unei declarații scrise.

Instanța trebuie să audieze ea însăși persoana, să poată pune întrebări și să își formeze o impresie nemijlocită. Un proces-verbal de poliție nu înlocuiește acest lucru.

O excepție reglementează § 255a StPO. Potrivit alineatului 1, pentru redarea înregistrării audio-video a audierii unui martor se aplică în mod corespunzător normele privind citirea proceselor-verbale de audiere. Alineatul 2 îngăduie, în condiții stricte, ca la anumite infracțiuni audierea unui martor sub 18 ani să fie înlocuită prin redarea înregistrării unei audieri anterioare în fața judecătorului. Legea prevede pentru aceasta două condiții alăturate. În primul rând, persoana acuzată și apărătorul ei trebuie să fi avut posibilitatea de a participa la audierea anterioară; tocmai de aceea are însemnătate dacă o apărare era deja implicată în acest moment timpuriu. În al doilea rând, martorul nu trebuie să se fi opus redării care înlocuiește audierea, imediat după audierea înregistrată. Această opunere este legată de momentul imediat următor audierii; cine o declară mai târziu nu o mai declară în sensul normei.

Cine este citat ca martoră sau ca martor are drepturi despre care trebuie informat.

§ 52 StPO dă rudelor un Zeugnisverweigerungsrecht, adică dreptul de a refuza să depună mărturie. Fac parte din acestea, potrivit alineatului 1, între altele logodnicul sau logodnica, soții și partenerii de viață, și după desfacerea căsătoriei ori a parteneriatului, precum și persoanele care sunt sau au fost rude în linie dreaptă ori afini în linie dreaptă sau care sunt ori au fost rude în linie colaterală până la gradul al treilea ori afini până la gradul al doilea. Potrivit § 52 Abs. 3 StPO, cei îndreptățiți trebuie informați înaintea fiecărei audieri.

§ 55 StPO dă oricărui martor un Auskunftsverweigerungsrecht, adică dreptul de a refuza să răspundă la anumite întrebări: el poate refuza să răspundă la acele întrebări al căror răspuns l-ar expune pe el însuși sau pe una dintre rudele arătate în § 52 Abs. 1 StPO pericolului de a fi urmărit pentru o infracțiune sau pentru o contravenție. Și despre acest lucru trebuie dată o informare (§ 55 Abs. 2 StPO).

§ 68a StPO limitează dreptul de a pune întrebări. Întrebările privind fapte care pot fi dezonorante sau care privesc viața personală ar trebui puse, potrivit alineatului 1, numai dacă acest lucru este neapărat necesar. Întrebările privind împrejurări care privesc credibilitatea în cauza de față, în special privind legăturile cu persoana acuzată sau cu persoana vătămată, se pun, potrivit alineatului 2, în măsura în care acest lucru este necesar.

§ 68b StPO reglementează asistarea martorului de către un avocat. Potrivit alineatului 1, martorii se pot folosi de un avocat, căruia i se îngăduie prezența. Potrivit alineatului 2, unui martor fără avocat, ale cărui interese demne de ocrotire nu pot fi avute în vedere în alt mod, i se desemnează, pe durata audierii, un asemenea avocat, dacă există împrejurări deosebite.

La acuzațiile de agresiune sexuală, de constrângere sexuală și de viol, această situație probatorie este frecventă, fiindcă asemenea fapte se petrec de regulă fără martori. § 177 Abs. 1 StGB pedepsește actele sexuale săvârșite împotriva voinței recognoscibile a altei persoane și prevede pentru acestea pedeapsa privativă de libertate de la șase luni până la cinci ani. Alineatul 2 cuprinde alte grupe de cazuri. În cazurile deosebit de grave se aplică, potrivit § 177 Abs. 6 StGB, pedeapsa privativă de libertate de cel puțin doi ani; norma numește acolo, între altele, întreținerea raportului sexual și săvârșirea de către mai multe persoane.

Regulile de probă nu se schimbă prin aceasta. Rămâne § 261 StPO și obligația de lămurire potrivit § 244 Abs. 2 StPO.