Einspruch împotriva unui Strafbefehl: două săptămâni termen și ce este cu putință după aceea

Cele două săptămâni curg de la comunicare, nu din ziua în care ați citit scrisoarea. Pentru procedura de comunicare se aplică în mod corespunzător dispozițiile Zivilprozessordnung, codul german de procedură civilă (§ 37 Abs. 1 StPO). Dacă o predare nu se poate face, înscrisul poate fi pus într-o cutie poștală care ține de locuință sau de spațiul de afaceri; odată cu punerea în cutie el se socotește comunicat, iar agentul consemnează data pe plic (§ 180 ZPO).

De aceea un termen poate expira fără ca destinatarul să știe de comunicare: de pildă în timpul unei călătorii. Cine se întoarce și găsește plicul în cutia poștală nu mai are, după împrejurări, două săptămâni, ci deloc timp. Plicul cu mențiunea privind comunicarea trebuie păstrat.

În Strafbefehl însuși se află o informare despre posibilitatea opoziției, despre termen și despre formă, precum și arătarea faptului că Strafbefehl rămâne definitiv și poate fi pus în executare în măsura în care nu se formulează opoziție potrivit § 410 StPO (§ 409 Abs. 1 Satz 1 Nr. 7 StPO).

Acesta este punctul care se trece cel mai ușor cu vederea la această hotărâre. La Berufung, calea de atac în care cauza se judecă din nou, se aplică un Verschlechterungsverbot, adică o oprire a schimbării în rău: hotărârea nu poate fi schimbată în felul și în întinderea urmărilor juridice ale faptei în defavoarea persoanei trimise în judecată dacă Berufung a fost declarată numai de aceasta, în favoarea ei de parchet sau de reprezentantul ei legal (§ 331 Abs. 1 StPO). Această dispoziție privește Berufung.

Pentru procedura de după o opoziție împotriva unui Strafbefehl se aplică o altă regulă: § 411 Abs. 4 StPO. Potrivit acestuia, la darea hotărârii, instanța nu este legată de dispozitivul cuprins în Strafbefehl, în măsura în care s-a formulat opoziție. Hotărârea poate, așadar, să iasă și mai puțin prielnică decât Strafbefehl.

O excepție reglementează § 411 Abs. 1 Satz 3 StPO pentru un caz deosebit: dacă persoana trimisă în judecată și-a mărginit opoziția la cuantumul Tagessätze, adică al unităților zilnice după care se calculează o amendă penală stabilită, instanța poate hotărî prin încheiere, fără dezbatere, cu învoirea persoanei trimise în judecată, a apărătorului și a parchetului; de la stabilirea din Strafbefehl nu se poate atunci abate în defavoarea persoanei trimise în judecată. Împotriva acestei încheieri este îngăduită sofortige Beschwerde, contestația imediată.

Afirmații despre șansele de izbândă nu sunt cu putință în acest loc. Ce înfăptuiește o opoziție atârnă de starea probelor.

Acțiunea și opoziția pot fi retrase până la pronunțarea hotărârii în primul grad de jurisdicție (§ 411 Abs. 3 Satz 1 StPO). § 303 StPO se aplică în mod corespunzător (§ 411 Abs. 3 Satz 2 StPO): dacă hotărârea se dă în temeiul unei dezbateri orale, retragerea poate avea loc după începerea dezbaterii numai cu învoirea părții potrivnice (§ 303 Satz 1 StPO).

Această posibilitate ține de aprecierea de ansamblu. Dacă din consultarea dosarului rezultă că opoziția nu îmbunătățește situația, retragerea este o cale rânduită de întoarcere.

Dacă cineva a fost împiedicat fără vina sa să respecte un termen, i se acordă la cerere Wiedereinsetzung in den vorigen Stand (§ 44 Satz 1 StPO). Depășirea unui termen pentru o cale de atac se socotește fără vină și atunci când informarea potrivit § 35a Satz 1 StPO nu a fost dată (§ 44 Satz 2 StPO).

Această cale este ea însăși legată de un termen. Cererea trebuie făcută în termen de o săptămână de la încetarea împiedicării, la instanța la care ar fi trebuit respectat termenul (§ 45 Abs. 1 Satz 1 StPO). Faptele care o întemeiază trebuie făcute credibile, iar în termenul de formulare a cererii trebuie îndeplinit actul omis, aici deci opoziția (§ 45 Abs. 2 Satz 1 und 2 StPO). Cine a pierdut termenul ar trebui de aceea să pună de îndată să se verifice dacă această cale este deschisă.

Prin Strafbefehl pot fi stabilite numai anumite urmări juridice, între altele amenda penală, Verwarnung mit Strafvorbehalt, adică avertismentul cu rezervarea aplicării pedepsei, Fahrverbot, confiscarea și renunțarea la pedeapsă, precum și retragerea Fahrerlaubnis, adică a dreptului legal de a conduce, la care Sperre, perioada de interdicție pentru eliberarea unei noi Fahrerlaubnis, nu este mai mare de doi ani (§ 407 Abs. 2 Satz 1 Nr. 1 und 2 StPO). Pedeapsa privativă de libertate de până la un an poate fi stabilită numai dacă persoana trimisă în judecată are un apărător și dacă executarea se suspendă sub supraveghere, ceea ce se numește Bewährung (§ 407 Abs. 2 Satz 2 StPO). Procedura este mărginită la Vergehen, adică la infracțiunile din categoria celor mai puțin grave (§ 407 Abs. 1 Satz 1 StPO).

Hotărârea asupra unei opoziții este o cântărire între rămânerea definitivă a Strafbefehl și o procedură în cursul căreia instanța nu este legată de dispozitivul de până atunci. Temeiul acestei cântăriri este dosarul. Cum lucrează o apărare în această etapă citiți pe pagina noastră cu domeniile de activitate.