Drepturile persoanei vătămate: ce aduce Nebenklage în procesul penal german

§ 395 StPO enumeră cazurile. Are dreptul să se alăture, printre alții, cel vătămat prin infracțiuni împotriva autodeterminării sexuale, prin tentative de infracțiuni de omor, prin infracțiuni de vătămare corporală, prin infracțiuni împotriva libertății persoanei, precum traficul de persoane și urmărirea insistentă, precum și prin încălcări ale § 4 din Gewaltschutzgesetz, legea germană privind protecția împotriva violenței (§ 395 Abs. 1 StPO). Rudele unei persoane ucise se pot alătura de asemenea (§ 395 Abs. 2 StPO).

Pe lângă acestea există un caz de rezervă, iar lista lui este deschisă. Potrivit § 395 Abs. 3 StPO se poate alătura cel vătămat printr-o altă faptă nelegală, dacă acest lucru apare necesar din motive deosebite pentru apărarea intereselor sale. Legea dă ca exemple infracțiunile de insultă și de calomnie din §§ 185 bis 189 StGB, vătămarea corporală din culpă potrivit § 229 StGB, furtul potrivit § 244 Abs. 1 Nr. 3 und Abs. 4 StGB, precum și tâlhăria și șantajul asemănător tâlhăriei potrivit §§ 249 bis 255 und § 316a StGB; cuvântul „insbesondere”, adică „în special”, arată că enumerarea nu este limitativă. Ca motiv deosebit, norma scoate în evidență urmările grave ale faptei. Acesta este punctul de legătură care contează practic în aceste cazuri. Dacă el există, hotărăște instanța.

Alăturarea este admisibilă în orice stadiu al procedurii, chiar și după hotărâre, pentru exercitarea unei căi de atac (§ 395 Abs. 4 StPO).

Nebenkläger are dreptul să fie prezent la Hauptverhandlung, dezbaterea principală în fața instanței, chiar dacă urmează să fie audiat ca martor, și trebuie citat (§ 397 Abs. 1 StPO). Acolo îi revin drepturi proprii, între care dreptul de a cere recuzarea judecătorilor și a experților, dreptul de a pune întrebări și dreptul de a cere administrarea de probe. Se poate folosi de un avocat sau se poate lăsa reprezentat de acesta (§ 397 Abs. 2 StPO). Cine nu stăpânește limba germană primește, la cerere, o traducere a înscrisurilor, în măsura în care aceasta este necesară pentru exercitarea drepturilor (§ 397 Abs. 3 StPO). Ce întindere are această traducere se stabilește după § 187 Abs. 2 GVG, la care norma face trimitere; potrivit acestuia poate fi de ajuns, după împrejurări, o traducere scrisă în extras sau chiar o traducere orală.

Însemnată în practică este Akteneinsicht. Pentru persoana vătămată, un avocat poate consulta dosarul și poate examina mijloacele de probă păstrate oficial, în măsura în care arată un interes legitim în acest sens (§ 406e Abs. 1 StPO). Legea deosebește aici două trepte. Consultarea trebuie refuzată în măsura în care i se opun interese preponderente și demne de ocrotire ale persoanei acuzate sau ale altor persoane (§ 406e Abs. 2 Satz 1 StPO); în această privință nu există putere de apreciere. Ea poate fi refuzată în plus în măsura în care scopul cercetărilor, inclusiv într-o altă procedură penală, apare pus în pericol (§ 406e Abs. 2 Satz 2 StPO), precum și dacă procedura ar fi întârziată considerabil prin consultare (§ 406e Abs. 2 Satz 3 StPO). În faza de cercetare hotărăște Staatsanwaltschaft, altfel președintele instanței învestite cu cauza (§ 406e Abs. 5 StPO).

Independent de aceasta, puteți fi informat, la cerere, despre stadiul procedurii, de pildă despre o încetare, despre locul și data Hauptverhandlung și despre rezultatul procedurii în fața instanței (§ 406d Abs. 1 StPO). La cerere trebuie comunicat și dacă persoanei condamnate i s-a impus o interdicție de contact ori dacă au fost dispuse sau încheiate măsuri privative de libertate; pentru aceasta se aplică condițiile arătate în § 406d Abs. 2 StPO.

Psychosoziale Prozessbegleitung, însoțirea psihosocială pe durata procesului, este altceva decât asistența unui avocat și nu o înlocuiește. Persoanele vătămate se pot folosi de sprijinul unui psychosozialer Prozessbegleiter, adică al unui însoțitor psihosocial; acesta are voie să fie prezent împreună cu ele la audierile persoanei vătămate și în timpul Hauptverhandlung (§ 406g Abs. 1 StPO). Însoțirea nu este consultanță juridică, ci sprijin și informare în legătură cu procedura. Dacă un Prozessbegleiter este desemnat în condițiile § 406g Abs. 3 StPO, desemnarea este gratuită pentru persoana vătămată.

Da, aceasta este Adhäsionsverfahren, procedura prin care pretenția civilă se soluționează în cadrul procesului penal. Persoana vătămată sau moștenitorul său poate valorifica în procesul penal o pretenție patrimonială născută din infracțiune, care ține de competența instanțelor ordinare și care nu este deja pendinte în fața unei alte instanțe; în fața Amtsgericht, judecătoria, fără a se ține seama de valoarea obiectului litigiului (§ 403 StPO).

Două limitări țin de aceasta. Instanța hotărăște asupra cererii prin hotărâre, dacă inculpatul este găsit vinovat, și se poate mărgini la temeiul pretenției sau la o parte a acesteia. Ea nu se pronunță atunci când cererea este inadmisibilă sau în măsura în care aceasta apare neîntemeiată; în rest, poate să nu se pronunțe numai dacă cererea nu se pretează la soluționare în procesul penal, în special pentru că verificarea în continuare ar întârzia considerabil procedura (§ 406 Abs. 1 StPO). Contează cuvântul „soweit”, adică „în măsura în care”: este posibilă și o nepronunțare doar parțială. Despre cuantumul unui Schmerzensgeld, despăgubirea pentru suferințele îndurate, nu se poate spune nimic dinainte; hotărăște numai instanța, de la caz la caz.

Această chestiune nu ține de procesul penal, ci de dreptul social. De la 1 ianuarie 2024, Soziale Entschädigung, despăgubirea socială, se stabilește potrivit Cărții a Paisprezecea din Sozialgesetzbuch, codul social german. Ea se aplică în cazul unei vătămări a sănătății printr-un eveniment pentru care colectivitatea statală poartă o răspundere deosebită, între care faptele de violență (§ 1 SGB XIV). Pentru vătămări din perioada de dinainte, § 138 SGB XIV cuprinde o reglementare tranzitorie care se leagă de condițiile fostului Opferentschädigungsgesetz, legea germană privind despăgubirea victimelor. Cererea își urmează cursul independent de felul în care se sfârșește procesul penal.