HANSESTRAFRECHT
Holul unui apartament văzut din interior în contralumină, cu ușa deschisă.

Urmărire penală

Percheziția domiciliară în Germania: ce drepturi aveți și cum decurge

Autoare
Rechtsanwältin Virginia Elisabeth von Burgsdorff
Publicat
Ultima actualizare
8 minute de lectură
8 minute de lectură

O percheziție domiciliară trebuie să o suportați. Nu trebuie să colaborați la ea. Ea poate fi dispusă numai de judecător, iar în caz de urgență care nu suportă amânare (Gefahr im Verzug) și de Staatsanwaltschaft (parchetul) și de persoanele sale de cercetare (§ 105 Abs. 1 Satz 1 StPO; Art. 13 Abs. 2 GG). Aveți voie să vă pronunțați asupra acuzației sau să tăceți (§ 136 Abs. 1 Satz 2 StPO), aveți voie să chemați oricând un avocat al apărării (§ 137 Abs. 1 StPO) și ar trebui să vă opuneți în mod expres ridicării obiectelor, în loc să le predați de bunăvoie.

01

De ce nu a anunțat nimeni dinainte?

O percheziție nu se anunță. Legea o scoate în mod expres de sub ascultarea prealabilă: la dispunerea ridicării obiectelor sau a altor măsuri, persoana vizată nu este ascultată în prealabil dacă ascultarea prealabilă ar pune în pericol scopul măsurii (§ 33 Abs. 4 Satz 1 StPO). Faptul că sunteți luat prin surprindere este regula, nu o eroare de procedură.

Temeiul este fie § 102 StPO, fie § 103 StPO. Potrivit § 102 StPO, se poate percheziționa la cel care este suspectat de o infracțiune, atât în scopul prinderii lui, cât și atunci când se poate presupune că percheziția va duce la descoperirea unor mijloace de probă. Potrivit § 103 Abs. 1 Satz 1 StPO, perchezițiile la alte persoane sunt admisibile numai pentru prinderea persoanei acuzate, pentru urmărirea unor urme sau pentru ridicarea anumitor obiecte, și numai dacă există fapte din care se poate deduce că persoana, urma sau lucrul căutat se află în încăperile care urmează a fi percheziționate. Deosebirea este importantă: ea vă spune dacă sunteți tratat ca persoană acuzată sau ca terț.

02

A suporta da, a colabora nu

Acesta este punctul în care se hotărăște desfășurarea unei percheziții domiciliare. Hotărârea permite agenților să caute. Ea nu vă obligă să ajutați la căutare.

Nu sunteți obligat să dați declarații asupra faptei. La începutul unei audieri trebuie să vi se aducă la cunoștință ce faptă vi se impută și trebuie să fiți informat că sunteți liber să vă pronunțați sau să nu declarați nimic asupra faptei (§ 136 Abs. 1 Satz 1 und 2 StPO). Acest lucru este valabil și pentru discuțiile de la masa din bucătărie, care nu par o audiere.

Dintr-un Durchsuchungsbeschluss (hotărârea scrisă prin care se dispune percheziția) nu decurge nici obligația de a debloca aparate sau de a comunica parole. Obligația de prezentare și de predare prevăzută de § 95 Abs. 1 StPO se adresează celui care deține un obiect; măsurile de constrângere prevăzute de § 95 Abs. 2 Satz 1 StPO nu se aplică, potrivit § 95 Abs. 2 Satz 2 StPO, persoanelor care au dreptul de a refuza să dea declarații ca martor. Împotriva persoanei acuzate însăși legea nu prevede o colaborare activă și silită la propria dovedire.

Împotrivirea nu este totuși o idee bună. Percheziția are loc, indiferent dacă sunteți sau nu de acord. Rămâneți calm, nu semnați nimic ce nu ați înțeles și notați totul.

03

Cine are voie să fie de față?

Deținătorul încăperilor sau al obiectelor care urmează a fi percheziționate are voie să asiste la percheziție (§ 106 Abs. 1 Satz 1 StPO). Dacă acesta lipsește, se cheamă, dacă este posibil, reprezentantul său ori o rudă majoră, un colocatar sau un vecin (§ 106 Abs. 1 Satz 2 StPO). Dacă percheziția unei locuințe are loc fără prezența judecătorului sau a procurorului, se cheamă, dacă este posibil, un funcționar al comunei ori doi membri ai comunei (§ 105 Abs. 2 Satz 1 StPO).

Dacă se percheziționează la un terț, potrivit § 103 Abs. 1 StPO, scopul percheziției trebuie să îi fie adus la cunoștință înainte de începerea acesteia (§ 106 Abs. 2 Satz 1 StPO).

Telefonați. Un avocat al apărării poate fi chemat în orice stadiu al procedurii (§ 137 Abs. 1 StPO). Din aceasta nu decurge un drept ca percheziția să fie întreruptă până la sosirea lui. Telefonul schimbă totuși deciziile din următoarele ore.

04

Ce se întâmplă cu telefonul, laptopul și documentele

Obiectele care pot avea însemnătate ca mijloace de probă se iau în păstrare sau se pun sub control (§ 94 Abs. 1 StPO). Dacă se află în deținerea unei persoane și nu sunt predate de bunăvoie, este necesară Beschlagnahme, adică ridicarea lor în temeiul unei dispoziții (§ 94 Abs. 2 StPO). Beschlagnahme poate fi dispusă numai de instanță, iar în caz de urgență care nu suportă amânare și de Staatsanwaltschaft și de persoanele sale de cercetare (§ 98 Abs. 1 Satz 1 StPO).

Aici se află cea mai importantă deosebire practică din întreaga situație. Cine predă obiecte de bunăvoie face ca Beschlagnahme să nu mai fie necesară. Astfel lipsește tocmai dispoziția împotriva căreia s-ar îndrepta cererea de hotărâre judecătorească prevăzută de § 98 Abs. 2 StPO. Spuneți, așadar, limpede că nu predați nimic de bunăvoie și că vă opuneți ridicării. Opunerea nu împiedică luarea obiectelor, ci vă păstrează calea de atac.

Examinarea înscrisurilor revine parchetului, iar la dispoziția acestuia persoanelor sale de cercetare (§ 110 Abs. 1 StPO). Alți agenți au voie să le examineze numai dacă deținătorul încuviințează; altfel, înscrisurile se predau într-un plic sigilat (§ 110 Abs. 2 StPO). Pentru suporturile electronice de memorie acest lucru se aplică în mod corespunzător, iar examinarea poate fi extinsă la suporturi de memorie aflate în alt loc, în măsura în care de pe aparat se poate ajunge la ele și în care altfel s-ar putea pierde datele (§ 110 Abs. 3 StPO). Dacă înscrisurile sunt luate spre examinare sau datele sunt asigurate provizoriu, §§ 95a und 98 Abs. 2 StPO se aplică în mod corespunzător (§ 110 Abs. 4 StPO).

Dacă cu această ocazie se găsesc obiecte care nu au legătură cu procedura, dar indică o altă infracțiune, ele se ridică deocamdată și se aduce la cunoștința parchetului (§ 108 Abs. 1 StPO). Asemenea descoperiri întâmplătoare pot declanșa o a doua procedură.

05

Ce ar trebui să cereți la sfârșit

După încheierea percheziției trebuie să primiți, la cerere, o comunicare scrisă care să arate motivul percheziției, iar în cazul § 102 StPO și infracțiunea (§ 107 Satz 1 StPO). Tot la cerere trebuie să vi se înmâneze o listă a obiectelor luate în păstrare sau ridicate; dacă nu se găsește nimic suspect, o adeverință în acest sens (§ 107 Satz 2 StPO).

Cereți amândouă. Notați în plus cine a fost prezent, când a început și când s-a încheiat percheziția, ce încăperi au fost vizate și ce s-a spus. Aceste însemnări sunt mai târziu, adesea, singura sursă în afară de dosar.

06

Se poate face ceva împotriva unei percheziții domiciliare?

Da, dar după percheziție, nu în timpul ei. Împotriva hotărârii judecătorești de percheziție se poate formula Beschwerde, adică o contestație (§ 304 Abs. 1 StPO). Împotriva unei Beschlagnahme, persoana vizată poate cere oricând o hotărâre judecătorească și trebuie informată despre drepturile sale (§ 98 Abs. 2 Satz 2 und 5 StPO). Dacă un agent a dispus ridicarea fără hotărâre judecătorească, el trebuie să ceară în termen de trei zile confirmarea instanței, și aceasta în două cazuri: dacă la ridicare nu a fost prezentă nici persoana vizată, nici o rudă majoră, ori dacă s-a formulat opunere expresă (§ 98 Abs. 2 Satz 1 StPO). Cine nu a fost deloc acasă în timpul percheziției nu trebuie, așadar, să fi formulat vreo opunere pentru ca această obligație de sesizare să funcționeze.

Dacă o astfel de cerere merită și cu ce scop rezultă abia din dosar. Primul pas după percheziție este de aceea Akteneinsicht, consultarea dosarului.

Întrebări frecvente despre percheziția domiciliară

Ce trebuie să mi se spună și ce trebuie să mi se înmâneze la o percheziție?

Trei lucruri stau în lege în această privință. Ca deținător al încăperilor aveți voie să asistați la percheziție (§ 106 Abs. 1 Satz 1 StPO). Dacă se percheziționează la dumneavoastră ca terț neimplicat, potrivit § 103 Abs. 1 StPO, scopul trebuie să vă fie adus la cunoștință înainte de începere (§ 106 Abs. 2 Satz 1 StPO). Iar după încheiere trebuie să primiți, la cerere, o comunicare scrisă care arată motivul percheziției și, în cazul § 102 StPO, infracțiunea; tot la cerere primiți o listă a obiectelor luate sau, dacă nu s-a găsit nimic suspect, o adeverință în acest sens (§ 107 StPO). Această comunicare și această listă trebuie să le cereți în mod expres. Cereți în plus să citiți hotărârea și notați data, instanța și numărul de dosar.

În caz de urgență care nu suportă amânare, percheziția poate fi dispusă și de parchet și de persoanele sale de cercetare (§ 105 Abs. 1 Satz 1 StPO). Dacă a existat cu adevărat o astfel de urgență se poate verifica mai târziu în fața instanței. Rețineți de aceea ce vi s-a spus ca motivare.

Din hotărârea de percheziție nu decurge o astfel de obligație. Nu sunteți obligat să vă pronunțați asupra faptei (§ 136 Abs. 1 Satz 2 StPO). Dacă și în ce condiții pot fi folosite caracteristici biometrice este o chestiune juridică disputată; lăsați acest lucru să fie lămurit înainte de a face ceva.

Obiectele ridicate rămân deocamdată la autoritatea de anchetă. Puteți cere oricând hotărârea instanței asupra ridicării (§ 98 Abs. 2 Satz 2 StPO). Un termen în care aparatele trebuie restituite nu este prevăzut de lege.

Aceste informații au caracter general și nu înlocuiesc consilierea într-un caz concret. Ele redau stadiul textelor de lege verificate la 10 august 2026.

07

Cum se merge mai departe

După o percheziție urmează aproape întotdeauna pasul următor al anchetei. Ce se aplică în cazul unei Vorladung (citație), al unui Anhörungsbogen (formular scris prin care vi se cere să vă pronunțați asupra acuzației) sau al unui Strafbefehl (ordonanță penală scrisă prin care se stabilește pedeapsa fără dezbatere) este descris pe pagina noastră despre Vorladung, Anhörungsbogen și Strafbefehl, în limba germană. O privire de ansamblu asupra fazei de anchetă găsiți pe pagina cu domeniile de activitate.

Dacă doriți să discutați despre dosarul dumneavoastră, puteți contacta cabinetul telefonic sau prin e-mail.

Contact
Dispoziții citate

Dispozițiile citate în articol, cu trimitere la textul oficial german.