Invitație, cadou, onorariu de consultanță: de unde încep Vorteilsannahme și Bestechlichkeit

§§ 331 ff. StGB se aplică numai unui cerc anumit de persoane. § 11 Abs. 1 Nr. 2 StGB definește drept Amtsträger pe cel care, potrivit dreptului german, este funcționar sau judecător, se află într-un alt raport de funcție de drept public ori este altfel însărcinat să îndeplinească, la o autoritate sau la un alt organism ori din însărcinarea acestora, atribuții ale administrației publice, și anume fără a ține seama de forma de organizare aleasă pentru îndeplinirea atribuțiilor.

Ultima parte de frază este cea grea. Ea înseamnă că forma juridică singură nu hotărăște nimic. Dacă angajata unei societăți comunale, medicul unei clinici aflate în proprietate publică sau o persoană căreia i s-au încredințat atribuții publice este Amtsträger este o chestiune a cazului concret, la care se răspunde după atribuție și după felul în care persoana este încadrată. Cine simplifică aici ajunge la un rezultat pe care cazul concret nu îl poartă.

Alături, § 11 Abs. 1 Nr. 2a StGB arată pe Amtsträger european, Nr. 3 pe judecător, iar Nr. 4 pe persoana anume obligată pentru serviciul public, adică pe cel care, fără a fi Amtsträger, este angajat la o autoritate sau la un organism asemănător și este obligat în mod formal în temeiul unei legi.

Cine dă, în loc să ia, se regăsește în §§ 333 und 334 StGB. § 333 Abs. 1 StGB pedepsește Vorteilsgewährung, adică oferirea, promiterea sau acordarea unui folos pentru exercitarea serviciului, cu pedeapsa privativă de libertate de până la trei ani sau cu amendă penală. § 334 Abs. 1 Satz 1 StGB cuprinde Bestechung, adică darea unui folos drept contraprestație pentru un act de serviciu potrivnic îndatoririlor, cu pedeapsa privativă de libertate de la trei luni până la cinci ani, iar în cazurile mai puțin grave, potrivit Satz 2, cu pedeapsa privativă de libertate de până la doi ani sau cu amendă penală.

Amândouă dispozițiile cunosc o excepție prin încuviințare. Potrivit § 331 Abs. 3 StGB, fapta nu se pedepsește potrivit alineatului 1 dacă autorul își lasă să i se promită sau primește un folos pe care nu l-a pretins și dacă autoritatea competentă, în cadrul atribuțiilor sale, fie a încuviințat primirea mai înainte, fie autorul o înștiințează de îndată, iar ea încuviințează primirea. § 333 Abs. 3 StGB cuprinde reglementarea potrivită pentru cel care acordă folosul. Această excepție se aplică, potrivit textului, numai la Vorteilsannahme și la Vorteilsgewährung, nu la Bestechlichkeit și la Bestechung.

În circuitul economic privat se aplică § 299 StGB. Alineatul 1 cuprinde pe angajatul sau pe împuternicitul unei întreprinderi care, în circuitul comercial, pretinde, își lasă să i se promită ori primește un folos, și anume în două variante: potrivit numărului 1, drept contraprestație pentru a favoriza în mod neloial pe altul în concurență la achiziția de mărfuri sau de servicii, iar potrivit numărului 2, fără învoirea întreprinderii, drept contraprestație pentru a face sau a nu face o acțiune la achiziția de mărfuri sau de servicii și pentru a-și încălca astfel îndatoririle față de întreprindere. Alineatul 2 cuprinde, în oglindă, partea care dă. Limitele de pedeapsă sunt pedeapsa privativă de libertate de până la trei ani sau amenda penală.

§ 300 Satz 1 StGB prevede pentru cazurile deosebit de grave potrivit §§ 299, 299a und 299b StGB pedeapsa privativă de libertate de la trei luni până la cinci ani; Satz 2 arată ca exemple de regulă folosul de mari proporții și lucrarea cu titlu de îndeletnicire ori ca membru al unei bande. § 301 Abs. 1 StGB stabilește că fapta potrivit § 299 StGB se urmărește numai la cerere, în afară de cazul în care autoritatea de urmărire penală socotește necesară o intervenție din oficiu, din pricina interesului public deosebit. Dispoziția arată numai § 299 StGB.

Folosul nu rămâne fără altceva la cel care l-a primit. Potrivit § 73 Abs. 1 StGB, instanța dispune confiscarea a ceea ce autorul sau participantul a dobândit printr-o faptă nelegiuită ori pentru ea; potrivit alineatului 2, aceasta se aplică și foloaselor trase. Pentru asigurare se poate dispune, potrivit § 111e Abs. 1 StPO, un Vermögensarrest, adică o indisponibilizare a averii mobile și imobile.

Pentru întreprinderi se adaugă § 30 Abs. 1 OWiG. Dacă o persoană de conducere a săvârșit o infracțiune prin care au fost încălcate îndatoriri ale întreprinderii sau prin care întreprinderea a fost ori urma să fie îmbogățită, împotriva întreprinderii se poate stabili o Geldbuße, adică o amendă care se aplică în afara pedepselor penale. Ea este, potrivit § 30 Abs. 2 OWiG, de până la zece milioane de euro la o infracțiune săvârșită cu intenție și de până la cinci milioane de euro la o infracțiune din culpă. § 130 Abs. 1 OWiG cuprinde în plus neluarea măsurilor de supraveghere necesare; potrivit § 130 Abs. 3 Satz 1 OWiG, această Ordnungswidrigkeit, adică abatere sancționată cu amendă administrativă, poate fi sancționată cu o Geldbuße de până la un milion de euro dacă încălcarea îndatoririi este amenințată cu pedeapsă.

Urmările unei condamnări în dreptul funcționarilor publici, în dreptul serviciului sau în dreptul profesiei nu sunt hotărâte de instanța penală. Pentru acestea sunt competente proceduri proprii, organisme proprii și măsuri proprii de apreciere. Cum hotărăște un asemenea organism nu se poate prevedea pornind de la procedura penală.