Warenbetrug: ce pedeapsă riscați după o plângere din vânzarea online

Se pedepsește potrivit § 263 Abs. 1 StGB cel care, cu scopul de a-și procura sieși ori unui terț un folos patrimonial nedrept, păgubește patrimoniul altuia prin aceea că stârnește ori întreține o eroare, înfățișând fapte neadevărate sau denaturând ori ascunzând fapte adevărate. Se pedepsește și tentativa (§ 263 Abs. 2 StGB). Fapta este încercată atunci când cineva pornește nemijlocit, după reprezentarea sa despre faptă, la înfăptuirea conținutului infracțiunii (§ 22 StGB); tentativa poate fi pedepsită mai blând (§ 23 Abs. 2 StGB coroborat cu § 49 Abs. 1 StGB).

La sume mici este importantă o dispoziție care se trece ușor cu vederea: § 263 Abs. 4 StGB declară, între altele, § 248a StGB aplicabil în mod corespunzător. Dacă fapta privește un bun de valoare mică, ea se urmărește potrivit acestuia numai la cerere, în măsura în care autoritatea de urmărire penală nu intervine din oficiu, din pricina interesului public deosebit. Ce valoare se socotește mică legea nu arată.

§ 263 Abs. 3 Satz 2 StGB arată cinci exemple de regulă. Un caz deosebit de grav există potrivit acestuia, de regulă, atunci când autorul lucrează cu titlu de îndeletnicire ori ca membru al unei bande care s-a legat pentru săvârșirea repetată de fals în înscrisuri sau de Betrug (numărul 1), când pricinuiește o pierdere patrimonială de mari proporții ori vrea să aducă un număr mare de oameni în primejdia pierderii unor valori patrimoniale (numărul 2) sau când aduce o altă persoană în nevoie economică (numărul 3). Numerele 4 și 5 privesc pe Amtsträger, adică persoanele care exercită o funcție publică, și cazurile asigurate înfățișate mincinos.

La plângerile din comerțul online intră mai ales în discuție numărul 1, și anume prin trăsătura lucrării cu titlu de îndeletnicire. Dacă mai multe vânzări trebuie apreciate ca un izvor de venit necurmat este o chestiune de apreciere care nu se hotărăște numai după numărul plângerilor.

Alături trebuie avute în vedere trei delimitări.

• Unterschlagung. Cine își însușește fără drept, pentru sine sau pentru un terț, un bun mobil al altuia se pedepsește cu pedeapsa privativă de libertate de până la trei ani sau cu amendă penală, dacă fapta nu este amenințată cu o pedeapsă mai grea în alte dispoziții (§ 246 Abs. 1 StGB). Dacă bunul fusese încredințat, de pildă marfă dată în consignație, limita merge până la cinci ani (§ 246 Abs. 2 StGB).
• Hehlerei. Cine cumpără, își procură, valorifică ori ajută la valorificarea unui bun pe care un altul l-a dobândit printr-o faptă nelegiuită îndreptată împotriva patrimoniului altuia, spre a se îmbogăți pe sine sau pe un terț, se pedepsește cu pedeapsa privativă de libertate de până la cinci ani sau cu amendă penală (§ 259 Abs. 1 StGB).
• Falsificarea datelor cu însemnătate probatorie. Cine, spre a amăgi în circuitul juridic, păstrează ori schimbă date cu însemnătate probatorie astfel încât, la perceperea lor, ar exista un înscris neautentic sau denaturat, ori cine folosește asemenea date se pedepsește cu pedeapsa privativă de libertate de până la cinci ani sau cu amendă penală (§ 269 Abs. 1 StGB). O dovadă de expediere născocită poate cădea sub această dispoziție; dacă lucrurile stau astfel atârnă de datele care au fost păstrate ori schimbate și de acela care reiese din ele ca emitent.

Pentru Betrug potrivit § 263 Abs. 1 StGB, termenul de prescripție este de cinci ani, fiindcă fapta este amenințată în maxim cu pedeapsa privativă de libertate de peste un an și până la cinci ani (§ 78 Abs. 3 Nr. 4 StGB). Hotărâtoare este amenințarea cu pedeapsa, fără a se ține seama de agravările pentru cazurile deosebit de grave (§ 78 Abs. 4 StGB); termenul începe cu epuizarea faptei (§ 78a Satz 1 StGB). Un termen calculat pe cont propriu ajută numai în parte, fiindcă actele de cercetare pot întrerupe cursul. Amănuntele se află în ghidul despre Verjährung în dreptul penal.

Nu am livrat marfa fiindcă eram în faliment. Este acesta un Betrug? Nu fără altceva. § 263 StGB cere intenția și scopul îmbogățirii; fapta din culpă nu este amenințată cu pedeapsă (§ 15 StGB). Hotărâtor este ce aveați de gând la încheierea afacerii.

Trebuie să mă pronunț asupra plângerii? Nu. La începutul audierii trebuie să vi se arate că sunteți liber să vă pronunțați asupra acuzației sau să nu depuneți declarație asupra cauzei și că puteți întreba oricând, și încă înainte de audiere, un apărător ales de dumneavoastră (§ 136 Abs. 1 Satz 2 StPO).

Se schimbă ceva dacă au făcut plângere mai mulți cumpărători? Mai multe plângeri nu duc de la sine la un caz deosebit de grav. Ele pot însă pune în mișcare verificarea lucrării cu titlu de îndeletnicire potrivit § 263 Abs. 3 Satz 2 Nr. 1 StGB.

Suma a fost foarte mică. Are aceasta vreo însemnătate? Da, într-un anumit loc. § 263 Abs. 4 StGB declară § 248a StGB aplicabil în mod corespunzător; la bunurile de valoare mică, fapta se urmărește numai la cerere, în măsura în care autoritatea de urmărire penală nu intervine din oficiu, din pricina interesului public deosebit.